MIT: dopamina e hormonul plăcerii care duce la dependență
Dopamina este una dintre substanțele chimice din creier. Despre acest hormon se știe că este responsabil de plăcere. Ceea ce nu mulți știu e că nu e neapărat adevărat.
Mitul dopaminei a fost intens discutat. Arif Hamid, cercetător care studiază rolul dopaminei în creier, spune că dopamine te face „să urmărești ceva”, dar asta nu înseamnă că este responsabil pentru plăcere în sine. Mulți susțin că dopamina reglează plăcerea, dar nu este întocmai adevărat.
De exemplu, obișnuiești să-ți verifici non-stop telefonul. Dopamina nu este neapărat responsabilă pentru sentimentele de bucurie pe care le ai atunci când primești o notificare. Desigur, mitul este popular și, deocamdată, oamenii nu sunt pregătiți să accepte altceva.
De ce dopamina este considerată „hormonul plăcerii”
Primele experimente care au descris funcția dopaminei au fost realizate în anii 1950 și 1960 de cercetătorul James Olds. El a descoperit că șobolanii care au avut creierul stimulat electric într-o anumită zonă ar continua să facă o anumită activitate, ca apăsarea unei pârghii. Dopamina a fost implicată, așa că ideea era că animalul trebuie să se bucure de acest lucru.
Apoi, Roy Wise a venit cu o ipoteză care avea mult sens atunci, numită ipoteza anhedoniei. Persoanele cu depresie clinică tind să aibă nivele scăzute de dopamină din creier. Ideea este că dopamina este importantă pentru plăcere și, prin urmare, dacă ai foarte puțin dopamină, te bucuri mai puțin de lucrurile din viața ta.
Această ipoteză a fost răsturnată la sfârșitul anilor 1980. Există medicamente care pot leza sau ucide celulele dopaminice la animale. Dacă faci asta, animalele nu o să fie triste. Se bucură la fel de mult când primesc zahăr. O modalitate de a deduce cantitatea de plăcere pe care o experimentează animalele este aceea de a folosi reacții faciale, iar reacțiile faciale ale acestor animale arată că încă mai experimentează plăcere.
Ce face dopamina mai exact
Dopamina joacă multe roluri în creier. Dacă omori celulele care produc dopamină, animalul nu este motivat să iasă și să facă lucruri. Se va bucura încă de lucruri – ca zahărul – deoarece sistemele de plăcere sunt bune.
Există două tabere ale modului în care dopamina acționează. Una crede că dopamina este o „eroare de predicție”. Ca atunci când aștepți ceva din mediul înconjurător, iar dacă acel ceva te bucură, tinzi să repeți acțiunea.
Cea de-a doua tabără spune că dopamina este un semnal motivațional. Te revigorează și îți dă energie pentru un scop distinct. Hormonul ar putea fi importantă în promovarea acțiunilor. Acest lucru este susținut de cei care iau cocaină sau amfetamină și măresc doza pentru un plus de dopamină.
Astfel, dopamina servește mai mult unui scop motivațional, care este diferit de plăcere. Desigur, detaliile sunt încă în dezbatere și, probabil, vor mai fi pentru o perioadă.